efemerida

trec in fiecare zi pe langa fereastra unui om care asteapta sa moara
locuieste intr-o camera cu o singura fereastra
un dulap, un pat cu recamie si o noptiera pe care stau ingramadite multe cutii si tuburi cu pastile si un televizor
poarta mereu o tichie rosie pe cap
sparancenele se ascund in seninul resemnarii
privirea mea indiscreta il gaseste mereu in pat
cand nu doarme priveste in gol spre lumina albastruie care se zbate in cutia cu imagini si sunet.
locuieste in camera cu singuratatea
si pare ca nu pentru multa vreme
afara, in dreptul ferestrei sale locuieste un pui de tei nebun
incapatanat, si-a pastrat florile peste iarna
si azi...primavara